ok. îmi cer scuze pentru partea cu “poeta” din postarea precedentă. nu-s poetă. sunt li. şi ar trebui să mă mulţumesc cu asta. deh. Marius nu a mâncat cine ştie ce, dar ne-a spus nişte bancuri la care am râs cu poftă. ba chiar s-a ridicat să îşi ducă farfuria la chiuvetă, lucru care M-A SPERIAT ÎNGROZITOR. hei, dar unde te crezi, I AM THE QUEEN OF MY CASTLE AS LONG AS I AM IN THE KITCHEN apoi am văzut o megaemisiune jackass cu mii de cascadorii şi chestii absurde, dintre care preferata mea a fost cea în care pe pajişte erau doi căluţi din gheaţă, sculptaţi frumos, iar un idiot şi-a dat pantalonii jos, şi-a udat elementele cu apă şi apoi şi le-a lipit de căluţ, încălecându-l. n-are rost să ofer detalii despre faţa tipului, însă chestia asta mă duce cu gândul la vorba aceea românească “Pe mine m-ai omorât, dar cu calul ce-ai avut?”. am băut cam multă cola, deşi am zis că nu mai fac aşa mare păcat. de aici şi energia debordantă de care dau dovadă la ora 1.52 în noapte (3.52 la voi). sunt încălţată cu adidaşii, am pantalonii lila-mov, niciodată nu ştiu cum îi zice culorii ăsteia şi mai devreme am făcut nişte probe de alergat cu ei prin casă. aş vrea să scriu mult despre iubire (cică scrii despre asta în lipsa ei, ce chestie!), dar mă mulţumesc cu a vă prezenta reclama mea preferată în această perioadă, nu ştiu dacă rulează şi acasă, chiar aş vrea să-mi spuneţi dacă o ştiţi. altfel, visez să îmi fac o şuviţă verde, ceea ce e o tâmpenie totală, dar poate o să mă limitez la una mov-lila (niciodată nu ştiu cum îi zice culorii ăsteia). revin cu lucruri bune. când vor fi să fie.