să îţi dai seama că toate astea nu duc nicăieri? să te pleznească brusc o nostalgie faţă de acel ceva care reuşea, într-un fel sau altul, să te determine. să te determine, definindu-te. unde sunt oamenii pe care i-am salvat? unde-s oamenii prin care am salvat câte o parte din mine? câte straturi de carne mi-au crescut peste suflet pentru asta? care este cea mai mare lecţie?! ştiţi voi o altă lecţie mai mare decât lecţia singurătăţii? în singurătate, gol, cu tine, poţi să şi înnebuneşti. sau poţi să ai totul, dintr-odată, ca prin miracol. ce mai întoarcere ACASĂ! acolo unde te iei de mână şi alergi cu tine şi te iubeşti. scriu astea dintr-o fragilitate a clipei, nu a mea. definiţie clipă fragilă: clipa fragilă e cea în care nici nu sufli, nici nu vorbeşti, nici nu faci vreo mişcare pentru că ea ar putea deforma realitatea. clipa fragilă e o alveolă în plămân şi e de ajuns să fi tras aer în piept o dată, aerul acela tare şi rece al unei iubiri improbabile, ca ea să rămână aerată şi vie. ce face mama ta în clipa asta? câte gânduri are în cap tatăl tău? care este poziţia pantofilor tăi pe hol? cum faci toate lucrurile astea? nu te miră?! CĂ TOTUL CONTINUĂ, ORICE AR FI?

dacă tot ai ajuns aici, vezi clipul acesta. aseară gândeam că ceea ce fac băieţii ăştia şi echipa lor depăşeşte limitele în care s-ar încadra prin cuvântul MUZICĂ. cred că asta se numeşte ARTĂ la toate nivelele. melodia a apărut şi pe coloana sonoră a filmului Vanilla Sky. titlul ei înseamnă “sleepwakers” sau “sleep angels” după cum scrie pe wikipedia. e un cântec din 1999. sper să vă ajungă. să vă ajungă mult timp, adică. uneori, hrana asta îmi stăpâneşte foamea. uneori, asta e singura formă frumoasă de existenţă.